- 6 aprilie - ora 19:30
- Teatrul Act
Regia: Radu Iacoban
Distribuție: Ana Ularu și Radu Iacoban
Scenografie și video: Tudor Prodan
Recomandare vârstă +16
Avem un cuplu în toate variantele lui de eroare – un cuvânt greșit, o atitudine prea rece sau prea explozivă, nepăsare, infidelitate.
Dar, spre deosebire de eșecurile din viață, cele de pe scenă se desfășoara în multivers, iar în realitățile lor diferite cei doi primesc mereu altă șansă.
Mințile, corpurile, sentimentele lor converg, se complementează, se îmbină, se resping și, cel mai important, coexistă în timpuri și spații diferite simultan. Textul lui Nick Payne este o partitură excelentă pentru actori și o provocare continuă pentru spectatori.
Constelații” vorbește despre relația de cuplu în lumea noastră, despre incongruențe, despre eșec, despre «punct și de la capăt», despre comunicare și incomunicare, despre boală, acest flagel al secolului 21, cancerul, despre infidelitate, despre tandrețe, despre despărțire. Și o face cu umor și tristețe, o tristețe când amară, când acidă și chinuitoare, propunând în permanență noi începuturi, noi șanse, noi posibilități, așa cum în viață, de fapt, n-ai niciodată, dar oferindu-ți șansa de a reflecta la un posibil «ce-ar fi dacă…» Timp de o oră și jumătate, în sala de la Teatrul Act, se întâmplă un fenomen magic. Ar fi un clișeu să spun că se oprește timpul în loc, deși chiar asta se întâmplă, dar, mai mult decât atât, timpul se oprește în loc pentru că nu există… E anulat de multiplele timpuri paralele în care existăm sau am putea exista.
Căldura din scriitura lui Payne ajunge integral pe scenă. Ana şi Radu pun inimă cât pentru un dezgheţ planetar. Şi meşteşug, şi talent, şi forţă. Plus capacitatea de a fi parte din spaţiul şi nuanţele create de Prodan & Gheorghiu. (...) Payne, Ularu, Iacoban, Prodan şi Gheorghiu produc un atac la persoană. Cine se simte vizat nu dă în judecată, ci în plâns.
Forță și candoare în montarea lui Radu Iacoban. Două minți vii, două trupuri pline de vibrații, freamăt nesfârșit și multe sentimente, prin care se atrag și se resping încontinuu, în câte o nouă șansă la câte un nou viitor posibil, într-un dans emoțional complex în care se prind cu spectatorii. (...) O bijuterie teatrală, în care sunt condensate viața și dragostea, cu toate posibilitățile lor. A da și a primi. A iubi și a fi iubit. A înșela și a fi înșelat. A respinge și a fi respins. A răni și a fi rănit. A părăsi și a fi părăsit. Într-un ansamblu inimaginabil de combinații în aceste universuri paralele.
„Constelaţii”, în regia lui Radu Iacoban, este spectacolul care te păcăleşte, care te ia peste picior pentru că zdrobeşte toată veselia din tine, după ce o clădeşte cu atenţie pe parcursul întregii piese. (...) Iacoban pune la cale un spectacol de teatru în care uimirea e la ea acasă. Cu asta rămâi după spectacol: uimirea că ceea ce ai văzut este ceva construit, respectiv uimirea că cei doi actori chiar sunt reali, că sunt palpabili, sau că au vieţile lor în afara a ceea ce tocmai ai văzut.
Constelații este una dintre cele mai puternice piese pe care le-am văzut în ultimele luni. Ana Ularu și Radu Iacoban reușesc să transmită emoțiile aparent fără niciun efort.